Edward Murrow a fost din multe puncte de vedere jurnalistul complet. Când obuzele cădeau peste Londra în 1940, el transmitea de la fața locului pentru milionele de oameni din Statele Unite care-l ascultau cu sufletul la gură. A înregistrat direct din bombardierele Aliate aflate în misiune, unde și-a pus în valoare abilitatea de a împroviza descrieri elaborate a atmosferei tensionate de război și a împrejurimilor cu o stăpânire de sine inumană. A fost primul reporter care a transmis de la lagărul de concentrare Buchenwald din Germania. Mai mult decât atât, Murrow este considerat drept pionierul jurnalismului televizat, unde și-a practicat meseria cinstit și onest, într-o vreme în care codul deontologic nu era bine închegat.
Așadar, un film despre activitatea lui de jurnalist nu putea să întârzie să apară. Însă Good Night and Good Luck nu este o dramă istorică, o biografie, și nici măcar nu se concentrează pe activitatea lui din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Este o simplă cronică a luptei pe care Edward Murrow a dus-o împreună cu colegii lui de la CBS împotriva senatorului McCarthy, un politician corupt și mincinos care a dezvăluit că 200 de oficiali ai guvernului sunt spioni sovietici sau membrii ale partidelor comuniste. În ziua de azi poate părea ceva absolut nevinovat, dar vorbim aici de o perioadă (începutul anilor '50) în care Uniunea Sovietică era în plină ascensiune ideologică și militară, războiul nuclear bătea la ușă iar media, la fel ca și-n zilele noastre, nu făcea altceva decât să panicheze și isterizeze populația. Datorită minciunilor acestui politician amoral, mii de oameni (printre ei se aflau, evident, și o parte din opononenții lui politici) au fost arestați și încarcerați sub suspiciunea că ar fi comuniști. Așadar, filmul tratează în exclusivitate probleme de politică; nu avem povești siropoase de dragoste, dezvăluiri incendiare din viețile secrete ale personajelor, orgolii, certuri, nimic; nici măcar Edward Murrow nu se bucură de privilegiul de a fi prezentat dintr-o altă perspectivă decât cea de jurnalist. Este atât de brut și lipsit de sentimente încât uneori te întrebi dacă nu cumva urmărești o anchetă jurnalistică, deși elementele de cinematografie sunt prezente.
George Clooney, regizorul și co-scenaristul al acestui film, s-a străduit să recreeze atmosfera acelei perioade în cele mai mici detalii. L-a ajutat, fără îndoială, experiența personală - tatăl său a lucrat în presă în acea perioadă și își aducea fiul la muncă frecvent. De la registrul alb-negru în care este filmat, studiourile închise, strâmte, provocatoare de claustrofogie, îmbâcsite de fum de țigară până la vestimentația personajelor, filmul are un aer de autenticitate care nu putea fi creat decât de un om care a trăit în acele vremuri. Deși David Strathairn nu seamănă deloc cu adevăratul Murrow, a făcut o treabă excelentă în a-i imita gestica fizică și facială, tonul vocii, siguranța de sine, alura impozantă și privirea directă, lipsită de orice indiciu emotiv care nu ar trebui să-i lipsească niciunui jurnalist. În loc să angajeze un actor care să-l joace pe senatorul McCarthy, Clooney a decis, pentru a spori impactul emoțional, să introducă secvențe din discursurile acestuia în film. Efectul este unul imens, pentru că te simți mic, intimidat și totodată șocat că indivizi precum McCarthy au fost și încă sunt prezenți în viața politică; oameni care așteaptă și cel mai mic prilej de a exploata slăbiciunile populației pentru a-și spori influența politică.
Pe lângă regia excelentă, autenticitatea și jocul actoricesc incredibil, Good Night and Good Luck merită vizionat pentru mesajul pe care-l transmite atât oamenilor de rând, cât și jurnaliștilor moderni - că oamenii de zi cu zi trebuie să trateze cu scepticism orice informație care vine din direcția politicienilor și să nu se lase mințiți și manipulați, iar jurnaliștii au datoria de a transmite adevărul și de a lupta împotriva abuzurilor și corupției din rândul clasei politice și de a încerca să îndrepte neregulile comise de ei. Edward Murrow este dat aici ca un exemplu de moralitate și profesionalism, un om care în ciuda nenumăratelor tentative ale lui McCarthy de a-i distruge cariera, a persistat și a reușit să-l elimine din viața politică.
